|
|
Poeti online - Capo d'Orlando | |
‘A me’ cuntrata | |
|
|
‘A
me’ cuntrata
Uora mi fazzu ‘na passiata, ca’
fantasia tornu ‘ntà me’ cuntrata, in
mezzu a ‘ddi strati unni criscivi e
unni ‘stu munnu stranu canuscivi. Chianu
chianu arrivu ‘ntà donna Pippina, idda
mi offri cafè e bicchirina, ma
iò non mi pigghiu nenti, mancu
si’ fussi ‘na me’ parenti. Mentri
passu un pocu chiù luntanu, mi
votu a salutari ‘a signura Toscanu chi
s’assetta sempri ‘ntà ‘ddu chianu. Dà
vicinu staci donna Diana chi
è puru ‘na bona cristiana; cu’
don Caloriu era maritata, ma
uora ristò vedova e rassignata; avi
du’ figghi fimmini ancora schetti, carusi
semprici chi nni valunu setti. Appressu,
finuta ‘na brutta ‘nchianatazza, staci
Tiresa ‘a ‘Nzerma, ‘ntisa ‘a pazza; a
chista quann’era carusitta, s’adduò
‘a signurina Cinchidditta, chidda
chi faceva belli giammillotti e
vinneva pasti reali e viscotti. mi
ritrovu davanti ‘a casa d’un orcu: Caloriu
Cutucuni cu’ mia l’avi a morti, ma
tintu com’è iddu non ha’ mai avutu sorti. In
facci a chissu stannu tutti i Bajocchi: don
Sarvaturi avi l’ortu e chianta finocchi, picciottu
si maritò cu’ donna Carulina e
chiamaru a prima figghia Catarina; Santu
e Caloriu hannu ‘a so’ famigghia, mentri
Nina ch’è mastra a nuddu si pigghia: quann’era
carusa si’ vuleva fari monica e
vadi a’ missa senza aspittari m’è duminica. Dopu
c’è ‘a signurina ‘a Rizzu, ‘a majestra, chi
supra o’ me’ baddaturi avi ‘na finnestra. Un
veru personaggiu è ‘u prufissuri Pilatu, prima
stesi ‘ntè parrina e uora è maritatu; cu’
‘ssu altu titulu da tutti è chiamatu ma
iddu è sulu majestru dipromatu e
‘ntò municipiu faci l’impiegatu. Pocu
chiù sutta staci so’ soru Cuncittina, cummari
di me’ mamma e sarta fina. Quasi
‘ntò stratuni c’è ‘a putia di Spiticchiu e
‘a casa d’ ‘u cumpari Agghiu: chiddu
vattiò a me’ frati, faci ‘u muraturi e
teni ‘a scupetta di cacciaturi. Spissu
‘ncuntru ‘a mugghieri di Giuvanninu, chi
vadi a’ putia ‘ntà so’ figghiu Sarinu e
vinni pani, tumazzu e vinu. Eccu,
chista è parti da’ me’ cuntrata, ma
non sacciu si’ fu bona rapprisintata. Non
c’è dubbiu, si’ iò era pitturi disignava
perfettu ‘stu pezzu di Sarvaturi e
non sugnu mancu poeta ppi diri ‘a verità, ma
scrissi ‘sta cosa cu’ cori e sincerità. Ferrara,
Dicembre 1998 |
|
|
|
Index | |
Home | |