Entra nella chat di CapodorlandonlinePer le vostre e mail alla redazione
Poeti online - Capo d'Orlando
    ‘A me’ cuntrata

 

‘A me’ cuntrata

 

         Uora mi fazzu ‘na passiata,

ca’ fantasia tornu ‘ntà me’ cuntrata,

in mezzu a ‘ddi strati unni criscivi

e unni ‘stu munnu stranu canuscivi.

Chianu chianu arrivu ‘ntà donna Pippina,

idda mi offri cafè e bicchirina,

ma iò non mi pigghiu nenti,

mancu si’ fussi ‘na me’ parenti.

Mentri passu un pocu chiù luntanu,

mi votu a salutari ‘a signura Toscanu

chi s’assetta sempri ‘ntà ‘ddu chianu.

Dà vicinu staci donna Diana

chi è puru ‘na bona cristiana;

cu’ don Caloriu era maritata,

ma uora ristò vedova e rassignata;

avi du’ figghi fimmini ancora schetti,

carusi semprici chi nni valunu setti.

Appressu, finuta ‘na brutta ‘nchianatazza,

staci Tiresa ‘a ‘Nzerma, ‘ntisa ‘a pazza;

a chista quann’era carusitta,

s’adduò ‘a signurina Cinchidditta,

chidda chi faceva belli giammillotti

e vinneva pasti reali e viscotti.

 

 

 

  Appena tornu e passu sutta all’arcu,

mi ritrovu davanti ‘a casa d’un orcu:

Caloriu Cutucuni cu’ mia l’avi a morti,

ma tintu com’è iddu non ha’ mai avutu sorti.

In facci a chissu stannu tutti i Bajocchi:

don Sarvaturi avi l’ortu e chianta finocchi,

picciottu si maritò cu’ donna Carulina

e chiamaru a prima figghia Catarina;

Santu e Caloriu hannu ‘a so’ famigghia,

mentri Nina ch’è mastra a nuddu si pigghia:

quann’era carusa si’ vuleva fari monica

e vadi a’ missa senza aspittari m’è duminica.

Dopu c’è ‘a signurina ‘a Rizzu, ‘a majestra,

chi supra o’ me’ baddaturi avi ‘na finnestra.

Un veru personaggiu è ‘u prufissuri Pilatu,

prima stesi ‘ntè parrina e uora è maritatu;

cu’ ‘ssu altu titulu da tutti è chiamatu

ma iddu è sulu majestru dipromatu

e ‘ntò municipiu faci l’impiegatu.

Pocu chiù sutta staci so’ soru Cuncittina,

cummari di me’ mamma e sarta fina.

Quasi ‘ntò stratuni c’è ‘a putia di Spiticchiu

e ‘a casa d’ ‘u cumpari Agghiu:

chiddu vattiò a me’ frati, faci ‘u muraturi

e teni ‘a scupetta di cacciaturi.

Spissu ‘ncuntru ‘a mugghieri di Giuvanninu,

chi vadi a’ putia ‘ntà so’ figghiu Sarinu

e vinni pani, tumazzu e vinu.

 

 

Eccu, chista è parti da’ me’ cuntrata,

ma non sacciu si’ fu bona rapprisintata.

Non c’è dubbiu, si’ iò era pitturi

disignava perfettu ‘stu pezzu di Sarvaturi

e non sugnu mancu poeta ppi diri ‘a verità,

ma scrissi ‘sta cosa cu’ cori e sincerità.

 

 

Ferrara, Dicembre 1998

 

     


Index
Home
 
Responsabilità